“Go! Travel!” Interviu cu Imperator, calator de profesie (II)

21 februarie 2013

Cezar Dumitru a dormit sub cerul liber pe varful Moise, in Sinai, a dansat toata noaptea la 4.000 de metri altitudine intr-o carciuma de pe lacul Titicaca, a sarit din atol in atol in Maldive si a vizitat Coreea de Nord, cea mai inchisa tara din lume. Si a mai facut si alte lucruri interesante prin cele 89 de tari prin care a trecut. Pe blogul sau, Imperator Travel, puteti citi o multime de informatii in exclusivitate de la un om care le-a vazut (aproape) pe toate .

Aceasta este cea de-a doua parte a interviului cu Cezar, puteti citi prima parte aici.

Cezar, ai batut lumea in lung si in lat, ai vazut o multime de locuri. Este vreun loc care sa te fii fascinat in mod deosebit... un loc surprinzator care sa te fii lasat mut de uimire?

Coreea de Nord. O tara care traieste intr-un univers paralel (am mai spus asta), un popor “dresat” sa se comporte dupa niste reguli greu de gasit prin alte locuri, o tara complet inchisa, un laborator social greu de replicat in alta parte.

Care este suvenirul cel mai pretios pe care l-ai adus dintr-o calatorie?

Nu aduc foarte multe suveniruri, in general, cumpar foarte multe carti, am biblioteci intregi de carti cumparate pe toate meridianele. Cred ca cel mai mult am platit pe o vaza de portelan din China, vreo 50 euro daca este sa ne gandim la preturi.

Calatorind prin atatea locuri banuiesc ca nu ai fost scutit de aventuri sau momente palpitante. Care consideri ca a fost aventura vietii tale?

Plecarea la bursa in Olanda. Eram primul din familie care pleca in Occident, era practic un salt in necunoscut, intr-o alta lume departata, dar atat de atractiva.

Cred ca de multe ori cei care te cunosc vor sa asculte povesti din locurile pe care le-ai vizitat, mai ales ca esti un povestitor extraordinar. Spune-ne si noua o intamplare care iti vine in minte din calatorii tale.

Greu, greu, imi vin in minte prea multe… eram in Teheran, eram un grup de patru si ne duceam la autogara sa luam autobuzul spre Kashan. Am luat metroul, ne-am dat jos la statia care trebuie, dar am iesit pe o iesire care nu trebuia (nu prea erau marcate). Cum paream cam pierduti, un tip a venit la noi si ne-a intrebat daca ne ducem la autogara. Dupa ce am confirmat, a zis ca ne arata el unde e autogara, si am mers pe jos vreo 15 minute impreuna. Ne-a intrebat unde mergem, am zis Kashan, a intrebat niste soferi si a urcat cu noi la etajul autogarii (care e cam cat aeroportul Otopeni) sa ne ajute la cumparat bilete. S-a pus la coada la o casa, ne-a luat 4 bilete, ni le-a dat si a plecat. Noi ne-am dus dupa el sa-i platim (costau cam 2,5 euro pe om, 10 euro in total, o suma foarte mare in Iran), dar a luat-o la fuga. Ne-a spus in fuga ca si el a fost strainatate si a fost ajutat si acela e darul lui pentru noi, strainii care ii viziteaza tara. Nu l-am prins, avea viteza si noi aveam rucsacurile in spate !

Nu mai este mult si o sa atingi un numar rotund si frumos… 100 de tari vizitate. Cu ce destinatii ti-ai propus sa completezi lista “de vizitat”?

Nu am un obiectiv ferm ca vreau sa vizitez 100 de tari. Daca as fi avut, l-as fi realizat, deoarece am fost in multe locuri de cateva ori… imi place sa revin, sa revad locuri dupa o anumita perioada. Am insa o “lista A” de tari in care chiar as dori sa merg: Uzbekistan, Turkmenistan, Yemen, Nicaragua, Argentina si poate Namibia.

Ne intereseaza in mod deosebit ce asteptari ai de la agentia de turism cu care calatoresti?

Sincer, eu nu prea am calatorit cu agentii de turism. Foarte rar… cred ca as dori ca totul sa mearga ca pe roate, sa se realizeze programul stabilit si programul sa nu fie de genul “15 tari in 10 zile”… sa fie un mix de zile cu tururi clasice “ghidate”, dar si timp la dispozitie in care sa descoperi un loc de capul tau in ritmul tau.

Din pozitia ta de calator experimentat am vrea sa stim unde crezi ca agentiile de turism din Romania ar mai avea de lucrat si la ce capitol crezi ca au facut progrese?

Cred ca lipsesc inovatiile. Evident, Paralia Katerini, Antalya si Nisipurile de Aur sunt promovate de decenii, dar parca m-as bucura sa vad si alte destinatii… nu zic ca trebuie sa fie de peste mari si tari, dar sunt atatea locuri interesante, unele extraordinare care nu sunt “acoperite”… hai sa luam Grecia… nu am prea vazut tururi in Peloponezul de sud, prin Mani sau la Monemvasia. Vorbind de Grecia, n-am vazut niciodata vreun charter spre Mykonos. Da, Mykonos e cam scump si cam gay, dar este insula cool a Greciei. Crimeea e iar o destinatie fabuloasa si apropiata, Sardinia parca nici nu exista pe harta, iar Georgia e o minune!

De asemenea, nu vazut nicaieri budget adventure trips. Majoritatea tururilor sunt destinate calatorilor seniori. Un Nepal il poti face la vreo 1000 si un pic de euro, dar un Nepal mai aventuros si nu la 5 stele. Volunturismul nu este promovat decat de o agentie din cate stiu eu si cred ca ar exista o piata de asa ceva. Noile generatii sunt mult mai interesate de ecologie si de salvarea planetei. Deci, inovatii, fie ca sunt de destinatii, sau de tip de calatorie. Poate exista oferte de acest gen, dar sunt asa de putine ca nu mi-aduc aminte sa le fi vazut.

De asemenea, nu am vazut vreun serviciu pentru cei care vor sa calatoreasca independent, dar cineva sa-i ajute sa-si faca un intinerariu, niste rezervari de hoteluri, etc. Chiar si daca calatoresti o luna, tot e o perioada scurta, asa ca trebuie sa-ti eficientizezi timpul daca vrei sa vezi cat mai multe. Cat sa stai in Kuala Lumpur? 2 zile sau o saptamana? Cat sa stau la Dubrovnik si cat la Split? Pe unde mai pot sa ma duc pe acolo, prin imprejurimi… Vreau sa vad cateva capitale europene, care sa le vad, cu ce sa calatoresc ? – masina, tren, autocar sau avion ? Astea sunt intrebari care le tot primesc pe mail sau Facebook si care par sa nu aibe raspuns in ofertele existente.

Una dintre prezentarile tale se incheie cu un mesaj care ne place in mod deosebit “Go Travel!” Ce sfaturi ai pentru cei care iti urmeaza indemnul si vor sa calatoreasca cat mai mult prin lume?

E de fapt “Go ! Travel !”. Am scris recent un articol despre ce am invatat prin calatorii si in care faceam un apel la calatoriile care sa iti deschida mintea si sufletul. A calatori nu trebuie sa fie ingrozitor de scump. A calatori nu este periculos, atata timp cat iti iei niste masuri de precautie (de multe ori, similare cu cele pe care le iei in Romania) si te informezi in prealabil (azi, nu mai e greu sa-l intrebi pe nenea Google). Poti calatori oricum, pe cont propriu, facandu-ti rezervari sau nu, facandu-ti un plan sau nu, prin agentii de turism, cu masina proprie… doar calatoreste. Si incearca sa intelegi mai mult din lumea in care traiesti!