Interviu cu Ioana Budeanu, despre Portugalia si povestea nespusa din spatele fiecarei calatorii…

1 martie 2013

Oricine poate calatorii dar nu oricine poate sa-si povesteasca experientele de travel astfel incat sa ii faca pe ceilalti sa simta ceva din emotia lor. Ioana Budeanu este genul de scriitor de travel boem si fin observator, care te cucereste si te invaluie de la primele randuri. Cand ii citesti blogul (I's Blog), ai sentimentul ca un prieten te ia de mana si iti spune: “Hai sa-ti arat ce am vazut si ce am simtit eu in locul X”.

Cand a hotarat sa se dedice carierei de jurnalist freelancer si Travel Writer, Ioana Budeanu a facut un salt in cariera care poate parea incredibil: si-a dat demisia dintr-un job excelent si a riscat totul ca sa se dedice exclusiv pasiunii pentru scris si calatorii. Si acum, cand blogul ei de lifestyle si travel si-a castigat notorietatea, crede ca cea mai mare satisfactie este sa-i inspire pe ceilalti in calatoriile lor!

Aflati din interviul nostru mai multe detalii despre traseul carierei sale, despre calatorii si despre Portugalia, ultima sa aventura.

Acesta este martisorul de la Go Travel si Ioana, pentru voi, cititorii nostri!

1. Ioana, care a fost momentul in care ai hotarat sa impaci pasiunea pentru calatorii cu cea pentru scris?

Mai intai a fost pasiunea pentru scris – inca de cand eram foarte mica. Am scris intotdeauna poezii, apoi am trecut la proza. Am avut toata adolescenta jurnale, pana pe la 17-18 ani. Apoi am scris un text care a facut valuri si m-a adus in Bucuresti. Aici am lucrat cativa ani in presa (online) si din 2007 mi-am facut un blog, pentru a-mi publica scriiturile si pentru a avea un public. In acest moment, comunitatea din jurul blogului meu inseamna TOT pentru mine. Ii respect enorm, de aceea le ofer tot ce este mai bun. Ma incurajeaza, ma inspira si ma fascineaza oamenii pe care i-am cunoscut cu ajutorul textelor mele.

Calatoriile au venit mult mai tarziu. Mai intai a fost Balcic-ul si inceputul unei povesti de iubire. Apoi am plecat intr-o zi de ianuarie la Amsterdam. Am fost atat de impresionata de acest oras, incat am jurat ca asta voi face toata viata: voi calatori si voi scrie. Nu ma gandeam ca visul meu va deveni realitate.

Mi-am dat demisia dintr-un job excelent pentru a ma dedica blogului si meseriei de jurnalist freelancer si Travel Writer. Iar de atunci nu m-am oprit nicio clipa – sunt mereu pe drumuri si tot este prea putin…

2. Cand ai avut cele mai mari satisfactii din cariera ta de travel writer?

De fiecare data cand imi reuseste cate un proiect, ma simt King of the World. A fost incredibil prima data – cand am primit primul raspuns de DA. Aproape cantam pe Bulevardul Unirii… nu voi uita niciodata! A fost minunat si cand am reusit sa ma reintorc in Tenerife, sa ma vindec de iubirea pentru aceasta insula. Sunt foarte, foarte pasionata de ceea ce fac. Ma bucur si plang de fericire ca un copil cand am cate o reusita sau cand vad ceva uluitor de frumos. Sper sa nu-mi dispara niciodata aceasta bucurie…

Ma simt foarte bine si cand reusesc sa ajut pe cineva sa-si gaseasca bilete de avion grozave sau cea mai buna cazare in Tenerife sau Paris.

Insa cele mai mari satisfactii mi le-au oferit tot cititorii mei. In afara de feedback-ul pozitiv, de incurajari si de laude… Intr-o zi ca oricare alta, mi-a scris o domnisoara pe Facebook ca si-a salvat articolul meu despre un city break la Iasi pe telefon si ca a urmat exact traseul propus de mine. Mi-a multumit! M-am simtit extraordinar.

Apoi, cand eram in Portugalia mi-a scris alta cititoare de-a mea si mi-a spus ca a fost la Napoli, tot pe traseul indicat de mine, ca a mancat pizza unde am recomandat eu si ca a fost foarte incantata. Mai mult, mi-a facut poze cu toti bucatarii, chelnerii si clientii din pizzerie. Am ramas fara cuvinte.

Pentru asta muncesc! Asta este cea mai mare satisfactie.

3. Ce loc a fost exact cum visai si care a fost sub asteptarile tale?

In general, incerc sa plec la drum fara asteptari. Vreau sa fiu surprinsa.

Am visat mult timp la un oras din Tenerife, chiar aveam si o poza pe desktop la birou. Iar cand am ajuns intamplator in acel loc, a fost ca un deja-view. Minunat sentiment!

Am fost placut impresionata de Positano, ma asteptam la acest lucru. Insa Sorrento si traseul Sorrento-Positano au fost o surpriza atat de puternica, incat s-a lasat cu lacrimi de feiricire.

Stiam ca turnurile Petronas sunt impresionante, insa cand le-am vazut prima data am tipat in autobuz de incantare. Iti taie respiratia.

In fiecare loc gasesc cate ceva de care sa ma bucur, fie ca e vorba de oameni, de peisaje sau de o banala floare. Am fost surprinsa de caldura senzuala de pe Tioman, o insula din Marea Chinei de Sud, apartinand Malaysiei. Mi-au placut enorm si Napoli, Milano, Barcelona. Am fost foarte fericita in Tarragona si in Amsterdam. M-as intoarce oricand in Lisabona sau in Bangkok. Mi-as fi dorit putin mai mult de la Paris, Genova, Chiang Mai sau Melaka. Insa nu se pot face comparatii…

4. Citim frecvent despre destinatiile minunate pe care le-ai vizitat, vedem imagini splendide din tot felul de locuri prin care ai fost si pare ca nu este nimic mai frumos pe lume decat sa calatoresti, sa te distrezi si sa povestesti despre asta. Dar care este povestea din spatele povestilor tale? Este cariera de travel writer doar lapte si miere?

In primul rand, “destinatiile minunate” nu sunt intotdeauna minunate – uneori ascund in spate motive de tristete sau lipsa (totala) de confort, “imaginile splendide” sunt mereu mai frumoase decat realitatea, nu ma distrez aproape niciodata pe drum si, de foarte multe ori, imi vine greu sa povestesc – fie pentru ca imi lipseste inspiratia, fie pentru ca as vrea sa pastrez pentru mine frumusetea desavarsita si emotiile unei calatorii de suflet.

Da, nimic nu este mai frumos si mai bine pe lume decat sa calatoresti. Aici sunt de acord. Ma descopar in primul rand pe mine, pe drum. Sau incerc sa o fac…

Povestea din spatele povestilor… este una ca oricare alta. Muncesc enorm, multe idei nu prind aripi, de multe ori cand trebuie sa plec mi se face frica si parca m-as ascunde pe undeva prin casa, oboseala de pe drum este adanca, raman fara bani, nu reusesc sa-mi duc la capat traseul, am indoieli si emotii. Insa plec de fiecare data. Si de fiecare data este bine. Oricum ar fi.

Cariera de Travel Writer nu se potriveste oricui. De multe ori cred ca nici mie. Nu se castiga bani din asta. Nu ai nimic. Decat drumul din fata ta si un curcubeu de nuante si intamplari unice, fara de care nu ai putea trai.

Trebuie sa fii extrem de deschis, de capabil sa iei decizii la limita, sa gasesti solutii, sa inventezi si sa te bucuri de fiecare clipa. Si sa-ti gasesti acel condei care sa redea mirosul, gustul si nuanta unei calatorii, asa cum nu s-a mai povestit.

5. Obisnuiesti sa-ti organizezi singura vacantele sau apelezi la agentii? Si care e varianta ideala in viziunea ta?

Pana acum mi-am organizat singura absolut toate calatoriile. Eu am facut alegerile, bazandu-ma pe instinct. De foarte multe ori, am avut dreptate. Insa am mai dat si gres.

Nu plec nici macar cu o harta la drum, imi fac singura schitele de pe Google Maps si, nu stiu cum se face, dar ma descurc de fiecare data.

Varianta ideala nu exista. Nu putem generaliza. Daca pleci intr-un road trip si ai ceva experienta, normal ca este mai bine sa-ti faci singur traseul. Daca vrei o vacanta reusita in Thailanda sau Mexic, cel mai bine este sa apelezi la o agentie profesionista.

Iar daca vorbim strict de vacante, nu de calatorii – da, as merge intotdeauna pe mana unei agentii. Pentru ca eu sa nu am nicio grija. Voi incerca si varianta asta, cand ma voi plictisi de schite…

6. GoTravel are numere de urgenta pe care clientii nostri le pot apela 24 de ore din 24 daca intampina dificultati in calatoriile lor. Ai fost vreodata pusa in situatia de a avea nevoie de sfaturile, protectia si interventia unor specialisti in turism?

Am fost de vreo doua ori in situatii mai dificile, in timpul calatoriei mele prin Asia. O data ramasesem blocata pe o insula din Malaysia, insa nu stiu daca ar fi ajutat un serviciu de urgenta, pentru ca blocajul meu se datora lipsei banilor. A doua oara, am vrut sa plec din Chiang Mai si nu stiam unde, cand si cum. Cred ca in acel moment, numai eu imi puteam oferi solutia perfecta. Nu sunt aroganta. Pur si simplu, trebuia sa ies singura din hatisul acelei clipe.

Consider insa ca un serviciu de protectie si interventie, profesionist, este absolut necesar in turism. Sunt o multime de oameni care au diverse probleme in vacante si nu stiu cum sa reactioneze. Probabil ca daca as fi avut un e-mail de urgenta, as fi pus macar intrebari, daca nu aveam cum sa achizitionez solutii.

7. Te-ai intors de curand din Portugalia. Povesteste-ne putin cum arata Portugalia in luna ianuarie.

Portugalia este o tara atat de frumoasa, incat nu conteaza anotimpul in care o vizitezi. Este romantica si boema in ianuarie, cu strazi pustii, magazine inchise, localnici blanzi si amabili, ferestre luminate feeric. Mi-a fost foarte frig, ca apoi a doua zi sa merg la plaja. Am vazut niste trasee care aratau exact cum sunt descrise in Biblie (pajisti verzi nesfarsite, ape limpezi, case albe, animale domestice, paduri de pini si migdali infloriti). Bisericile sunt ca niste castele medievale in miniatura, care domina o vale de case invesmantate in bucurie. Niciodata n-am mai intalnit atata puritate.

8. Prin ce locuri te-ai plimbat si care ti-a ramas in suflet?

Nu am fost in foarte multe locuri. Nu numar orasele si tarile prin care merg. Daca simt nevoia, ma intorc intr-un loc pentru a-l invata mai bine. Totul vine din suflet si… din instinct. Simt cand este vremea potrivita sa merg undeva. Suna nebuneste? Probabil ca asa este…

Tenerife va ramane mereu in sufletul meu ca “acasa”. Cele 11 luni petrecute acolo, dorul si iubirea pentru insula din Atlantic, si-au pus amprenta asupra mea. Chiar langa birou am o fotografie din Las Americas si cand o privesc simt cum ceva se indoaie in inima mea. Imi este in permanenta dor.

9. Unde ai mancat cel mai bine in Portugalia?

Hahaha… In apartamentul inchiriat. Nu merg prin restaurante de obicei. Gatesc foarte bine si nu simt nevoia sa ies, chiar daca uneori as mai incerca din bunatatile locale. Am mancat Pasteis de Belem, la patiseria celebra cu acelasi nume. Si am fost la o taverna micuta, no name, din Alfama, unde am mancat friptura de vita cu orez si o supa de legume. Meniul zilei. Simplu si bun!

Calatoresc low-cost si atunci restaurantele sar din schema. Este un sacrificiu extrem de mic. Astfel imi permit sa vad cat mai multe si sa ma bucur de spectacolul lumii in care traim.

10. Cum ti s-a parut Lisabona? Ce ne recomanzi sa vizitam in capitala Portugaliei?

Lisabona este un oras in care sa traiesti o viata. Este genial sa te retragi acolo, langa mare, si sa scrii carti. Este boem si atipic. Nu vezi reclame pe ziduri si nici macar un singur gunoi pe jos. Este un oras parfumat si cu o muzica divina, care iti picura in vene si te imbata. M-as plimba cu tramvaiele alea de epoca o viata intreaga… As urca mereu la Igreja Sao Roque, ca apoi sa privesc Lisabona de la inaltimea unui parc vintage, asa cum nu am mai vazut pana acum. Dar cel mai frumos e in Alfama… cu peretii imbracati in azulejos, cu portocalii incarcati de fructe, cu oamenii minunati, cu muzica fado live si cu berea Super Bock.

11. Cum va arata anul 2013 in viziunea ta? Ce planuri si ce proiecte ti-ai trasat?

Anul 2013 se va desfasura… pe drum. Mi-am facut planuri importante si am cateva proiecte in desfasurare, insa nu-mi place sa vorbesc despre ele, inainte de a le da forma finala.

As putea sa-ti redau “the bucket list” – varianta scurta, pe perioada medie si lunga:

- vreau sa vad New York-ul

- vreau sa calatoresc la o prietena draga in Los Angeles, sa fiu in presa acreditata la Oscaruri si sa ne distram in Las Vegas

- vreau sa stau cateva saptamani pe plajele din Caraibe

- vreau sa-i iau un interviu lui Pedro Juan Gutierrez in Havana

- vreau sa vad Rio si plajele spectaculoase ale Braziliei, dar si favelas

- ma intereseaza din ce in ce mai mult Africa: Maroc, Kenya, Madagascar si Africa de Sud

- vreau sa merg pe Camino

- imi doresc enorm un RTW de minim un an

- vreau sa stau 10 zile pe o insula din Grecia si sa privesc marea (acum, se poate?!:)

- vreau sa merg la Londra, la un concert Robbie Williams.

SOURCE AND TAGS