Calatorii cu bebe - Interviu cu Adriana Cocic

11 septembrie 2013

Cum se vede lumea asta mare din scutece? Ne-ar putea spune, daca ar fi deja o povestitoare, micuta Ana, fetita plimbareata de doar 10 luni a Adrianei Cocic de la Viajoa. Ochii ei curiosi de bebelus au vazut deja cateva tari si au bifat multe destinatii din Romania.

E greu sa calatoresti cu un bebelus? E periculos? La aceste intrebari ne-a raspuns Adriana. Mare amatoare de calatorii, ea a hotarat ca pasiunea ei nu trebuie sa se stinga o data cu nasterea micutei Ana. De aceea, impreuna cu sotul ei si cu bebe pornesc mereu in noi si noi aventuri.

Daca aveti unul sau mai multi copii mici si v-a fost teama pana acum sa calatoriti cu ei, cititi acest articol si aflati toate secretele unor calatorii frumoase si pline de provocari in familie.

Adriana, este o aventura sa calatoresti cu un bebelus?

Mai mult decat o aventura, este o oportunitate de a creste impreuna si de a intari relatiile in familie. Atat parinte - copil, cat si parinte - parinte. Am invatat multe lucruri despre noi de cand calatorim cu Ana, iar bebe a descoperit ca lumea se intinde dincolo de parc si casa si ca oriunde ne-am afla, suntem acolo pentru ea.

Fetita ta, Ana, are doar 10 luni. Ai facut deja un bilant al locurilor unde ati calatorit impreuna?

Prin strainatate am fost cu ea in Italia, Bulgaria, Portugalia, iar prin tara am pierdut numarul iesirilor. Cum prindem un weekend liber o pornim la drum si din cand in cand facem si miniCalatorii de 4-5 zile prin Romania.

Nu suntem mari fani ai numerelor atunci cand vine vorba de calatorii si sper ca peste ani nici Ana sa nu se laude cu numarul tarilor vizitate. Nu conteaza cate locuri ai vazut, ci ce ai inteles din fiecare si cum te-au transformat pe tine ca om.

Care a fost cea mai mare teama a ta cand te-ai hotarat sa calatoresti cu Ana si cum ti-ai infrant-o?

Desi am auzit din multe parti ca sunt inconstienta ca vreau sa merg cu bebe Ana de sase saptamani pana la Sibiu, pe frigul din decembrie, nu tin minte sa fi avut vreo teama. Mi-am ascultat instinctul care-mi spunea ca e ok sa plecam, am incercat sa ma pregatesc (mai mult sufleteste) pentru orice credeam eu ca poate sa nu mearga bine, am planificat in detaliu weekendul si-am pornit la drum.

E drept ca m-am intors de-acolo, dupa trei zile, zicand ca n-o sa mai repet prea curand iesirea. Dar nu pentru ca a fost prea frig sau prea departe sau pentru ca Ana nu s-a simtit bine. Nu. Pur si simplu am subestimat oboseala pe care o acumulezi atunci cand calatoresti cu un bebe.

Din fericire, cu antrenament constant iti creste toleranta la oboseala si la imprevizibil si incepi sa te bucuri de iesirile in trei. Incepi sa observi bucuria din ochii celui mic atunci cand vede luminitele din bradul de Craciun, entuziasmul cu care intampina prima adiere de vant in fata unei panorame frumoase sau mandria cu care inghite prima lingurita de piureu primita direct din farfuria mamei, intr-o locanda italieneasca.

Cum a fost prima calatorie cu bebe?

Tin si-acum minte drumul de intoarcere de la Sibiu. Treceam peste tinuturi inzapezite, soarele se pregatea sa apuna si in mintea mea se repetau obsesiv trei cuvinte legate de weekend: "uaua-caca-puuu"

Era frig, deci o schimbam pe Ana numai in masina si inca n-aveam dexteritate la scos si pus scutece intr-un spatiu stramt, s-au mai intamplat si accidente mirositoare care ne-au condamnat sa umblam "parfumati" prin oras, am mancat pe apucate si am pierdut foarte mult timp cautand locuri cu spatii de nefumatori.

A fost o adevarata aventura care ne-a convins ca trebuie sa uitam tot ce stiam noi despre calatorii si sa o luam de la zero cu planificarea, construirea rutinelor si reglarea asteptarilor.

Stiu ca ai calatorit cu micuta Ana inca de cand era in burtica. Nu ti-a fost teama pentru amandoua?

La primul consult dupa ce am aflat ca sunt insarcinata, doctorul mi-a spus ceva care a devenit motto-ul urmatoarelor luni: "Sarcina nu e o boala!". Atata timp cat nu exista complicatii, poti sa calatoresti, poti sa faci miscare si poti sa-ti continui viata linistita. Cred ca linistita e cuvantul cheie!

Nu mi-a fost teama pentru ca dincolo de sfaturile medicului, mi-am ascultat intuitia. Am renuntat sa mai plec la Amsterdam cu patru ore inainte de decolare pentru ca ceva imi spunea sa stau acasa. N-am plecat si bine-am facut. A urmat o perioada in care-am fost consemnata la pat. A trecut si o luna mai tarziu eram in avion cu destinatia New York. Am facut drumetii pe munte, m-am dat cu kayakul pe Dunare, am calatorit pana in luna a noua. Cu o saptamana inainte de a naste eram la Bran si ai mei erau convinsi ca pana la urma bebe o sa se nasca in masina pe vreun drum de tara.

Nu zic ca orice viitoare mama ar trebui sa procedeze la fel, sa fie activa si sa calatoreasca. Asa m-am simtit eu bine si atata timp cat mama e sanatoasa si fericita, si lui bebe ii merge bine in burtica. Bine-ar fi ca toate femeile insarcinate sa ia decizii informate care sa le ajute sa aiba o stare de bine. Ca lenevesti pe canapea cu un ceai aromat in fata sau faci o drumetie pe munte, important e sa fii linistita si sa n-ai regrete. Chiar si cu un bebe la bord, poti sa te bucuri in continuare de pasiunile tale, sa faci ce-ti place si sa-l inspiri pe cel mic.

Cum a fost experienta calatoriei in avion cu Ana si ce ar trebui sa stie parintii care vor sa faca acelasi lucru?

M-ai intrebat mai devreme de teama si-ti ziceam ca n-am avut nici una la prima iesire. Ei bine, cu avionul a fost alta poveste. Teama e putin spus. Eram pur si simplu ingrozita. Citeam incontinuu forumuri din strainatate unde mamicile povesteau peripetiile lor cu sugarii in avion. Cu un ochi plangeam si cu unul radeam. Erau foarte amuzante pataniile lor atata timp cat nu te gandeai ca poate oricand sa ti se intample si tie.

Din fericire pentru noi, Ana a reactionat mult mai bine decat ne asteptam la primul zbor. Fiind in creierii diminetii, o mare parte din drum a dormit bustean, iar cu cateva minute inainte de aterizare s-a trezit. A cercetat putin locul, fara sa dea semne de nemultumire, dupa care i-am dat sa pape si a fost foarte fericita.

De-atunci au mai urmat inca trei zboruri si chiar daca au mai fost momente de nemultumire, per ansamblu totul a decurs bine pentru ca am tinut cont de cateva lucruri:

* Anei nu ii place sa-i fie ingradit spatiu de desfasurare, asa ca am intrat ultimii in avion mai tot timpul, chiar daca beneficiam de imbarcare cu prioritate

* La decolare si la aterizare, daca era treaza, o alaptam. Pe de o parte, daca bebe suge evita pe cat posibil infundarea urechilor, iar pe de alta parte se simte in siguranta.

* Insotitoarele de zbor pot influenta foarte mult experienta din avion cu bebe, asa ca daca ai putin noroc, le zambesti si te porti frumos s-ar putea sa-ti fie de mare folos.

* Jucariile noi ii pot distrage atentia lui bebe cand ai mai multa nevoie de asta.

* Ne pastram calmul orice ar fi! Am observat cu Ana percepe foarte usor starea de spirit in care suntem si si-o asimileaza. Asa ca daca ea e suparata in avion si noi suntem stresati de supararea ei, lucrurile vor fi din ce in ce mai rele.

Mai sunt multe de spus pe tema asta, le-am detaliat intr-un articol pe miniCalatorii.ro

Cum crezi ca sunt influentati copii foarte mici de multitudinea de locuri noi, fete noi, etc.? Nu crezi ca ar putea sa se sperie de schimbari si sa devina agitati si plangaciosi?

Depinde foarte mult de personalitatea copilului. Ana se adapteaza foarte repede la medii noi si cu cat e mai multa lume in jurul ei, cu atat e mai bine. Insa stiu si copilasi care doua zile sunt agitati in continuu atunci cand ajung intr-un loc nou. Sunt irascibili, adorm greu, se trezesc de mai multe ori noaptea desi acasa nu faceau asta etc.

Nu stiu ce zic specialistii, insa cred ca in special in cazul copilasilor care nu sunt mari amatori de schimbari, calatoriile sunt foarte utile, atata timp cat le introduci treptat, cu rabdare. In ziua de azi viata se schimba intr-un ritm ametitor si adaptabilitatea e un mare plus.

In ceea ce priveste copii mici si calatoriile, pana la trei ani copilasii absorb lumea din jur. Multi zic ca nu inteleg nimic din ce vad, dar de fapt ei inteleg altfel decat ne asteptam noi. Sunt experiente care se impregneaza in mintea lor si care influenteaza felul in care vor fi peste ani si ani.

Ce loc din Romania le recomanzi parintilor care vor sa se relaxeze in vacanta cu bebe?

Daca n-au mai fost plecati pana acum cu cei mici, Vila Bran mi se pare au loc bun de inceput. E gandita pentru turismul de familie, sunt aproape numai parinti cu copii si cei mici au parte de tot felul de activitati. Acolo am avut curajul sa mananc pentru prima data cu Ana intr-un restaurant. Pana atunci mi-era jena sa o iau cu mine pentru ca putea sa-si arate nemultumirea deranjandu-i pe toti cei din jur. Dar la Vila Bran, cand s-a trezit si a zis ua-ua de doua ori, aproape ca n-am auzit-o de zumzetul copilasilor care erau pe-acolo.

Alte locuri in care ne-am simtit bine: Poiana Verde din Albac, Aquaris din Valiug, ATRA de pe Valea Doftanei si lista poate continua. Pe miniCalatorii.ro scriu des review-uri de hoteluri si pensiuni chield friendly de la noi din tara, noi fiind intr-o permanenta cautare de locuri faine in care sa ne petrecem weekendurile cu Ana.

Cum reusesti sa depasesti micile situatii de criza? De pilda, atunci cand bebe nu se opreste din plans si sunteti intr-un loc public.

Intai de toate, incerc sa ma feresc de ele. Atunci cand planific o vacanta am cateva principii de la care nu ma abat:

* nu merg cu Ana intr-un oras in care vreau sa vizitez muzee sau alte spatii inchise

* nu o iau pe Ana in tururi ghidate, caci nu se stie niciodata cand isi pierde rabdarea si-l acopera pe ghid cu volumul trilurilor ei nemultumite

* cand aleg cazarea, incerc sa gasesc hoteluri cu room service. Seara, cand Ana e obosita si maraite, e minunat sa poti lua cina in camera.

Insa chiar si asa, se intampla sa ajung si in situatii de criza, in special in restaurantele in care mancam la pranz. Din fericire suntem doi si am invatat sa mancam pe rand. Cat unul se bucura de ce are in farfurie, celalalt o plimba pe Ana prin fata restaurantului si invers.

Care este sfatul tau pentru parintii care vor sa calatoreasca si ei cu bebelusul?

Sa aiba rabdare si sa fie perseverenti. Frumusetea calatoriilor in trei nu ti se dezvaluie din prima. Mai intai trebuie sa dovedesti ca meriti si ca-ti doresti cu adevarat sa faci asta. Dar si cand o descoperi, provoaca dependenta.

Dincolo de calatorii, am spus-o si o sa o tot spun: aparitia unui copil nu inseamna sfarsitul vietii tale, moartea pasiunilor si inceputul unei perioade de "sclavie". Totul tine de felul in care gandesti! Cu putina organizare, poti sa continui sa faci ceea ce-ti place si chiar daca cel mic nu stie inca sa vorbeasca, sunt sigura ca si el isi doreste acelasi lucru: o mamica fericita care sa aiba grija si de ea, si de el.

Vorbeste-ne putin despre proiectul Viajoa din care faci parte, este el al doilea tau copil?

Cronologic, as putea spune ca e primul. E cu vreo trei ani jumatate mai in varsta ca Ana si e acel coltisor din online unde povestim despre cum poti sa calatoresti istet. Zic povestim pentru ca suntem cinci fete, fiecare cu un anumit stil de a calatori: Alexandra e muntomana inraita, Gabi e aventurierul zambaret, Ioana e exploratorul urban, Paula e calatorul experiential, iar eu sunt...surpriza..mami calatoare.

In cei patru ani de existenta am strans impresii de calatorie, sfaturi utile si recomandari din peste 100 de destinatii, raspandite pe patru continente si ne-am bucurat de fiecare mesaj primit de la cititorii care-au plecat intr-un loc dupa ce-au citit materialele de pe blog.

O sa iti spun si-un secret: pe langa mami calatoare, sunt si pofticioasa sefa care nu se da in laturi de la nicio experienta culinara. Iar apoi scriu cu patos pe blog, in sectiunea de gastronomie. Asa s-au nascut si city break-urile culinare. Impreuna cu colegele mele am avut parte de zile lungi cu mancare multa si buna in Milano, Istanbul si Nisa, iar luna asta o sa lansam cate un ghid culinar pentru fiecarui oras vizitat.

SOURCE AND TAGS